Rolurile fiziologice ale macronutrienților secundari în dezvoltarea fructelor
În timp ce aporturile de NPK generează biomasa totală, aporturile de îngrășăminte solubile în apă cu elemente medii-sunt determinanții primari ai integrității structurale și a calității post-recoltare. Calciul este cel mai critic dintre acestea, servind drept „clei” în lamela mijlocie a pereților celulari. O deficiență în transportul calciului, adesea cauzată de transpirația neregulată, duce la tulburări fiziologice, cum ar fi Blossom End Rot (BER). Prin urmare, aplicarea îngrășământului cu calciu solubil în apă nu este-negociabilă în culturile de solanacee. în special, calciul solubil în apă pentru roșii trebuie să fie sub formă de nitrat pentru a asigura transportul rapid al xilemului către chiuveta de fructe în curs de dezvoltare, mai degrabă decât să se acumuleze numai în frunze.
Magneziul și sulful joacă roluri metabolice la fel de vitale. Magneziul este atomul central al moleculei de clorofilă; fără ea, fotosinteza încetează indiferent de disponibilitatea luminii solare. Programele de-randament mare integrează îngrășământul cu magneziu solubil în apă pentru a menține capacitatea fotosintetică a frunzelor în perioadele de încărcare mare a fructelor. Simultan, sulful este necesar pentru sinteza aminoacizilor esentiali precum cisteina si metionina. Utilizarea îngrășământului solubil în apă cu sulfat de amoniu oferă un dublu beneficiu: furnizează sulf-sulf și azot-amoniu ușor disponibil, acidificând simultan rizosfera, ceea ce poate îmbunătăți absorbția altor oligoelemente în solurile neutre-la{{8}alcaline. Echilibrarea acestor micronutrienți solubili în apă pentru plante cu programul macromineral este esențială pentru maximizarea potențialului de randament genetic.
